Felia retezată

      Concediu. Început de august, mergem în Retezat. Plecăm, Cătălin și Cătălina, dis-de dimineață din Galați, trecem pe la Tulnici, Târgu Secuiesc, Brașov, Sibiu, autostradă până la Simeria, urmează Hațeg și înainte de a intra pe traseul din satul Pui avem parte o surpriză.

După câteva ore bune de condus ajung tot la Galați, dar în județul Hunedoara

      În Retezat se disting două creste principale paralele, una la sud și cealaltă la nord, despărțite de văile superioare ale Râului Bărbat și Lăpușnicului, ambele creste fiind legate de o creastă ascuțită Custura-Păpușa, configurația acestor creste fiind asemănătoare literei H.     

      Intrăm pe valea râului Bărbat, către Stâna de Râu pe un drum forestier lung de vreo 32 de km, practicabil cu o mașina cu gardă la sol mai înaltă. Noi am mers cu Loganul și nu am avut probleme. Marcajul punct roșu însoțește drumul forestier, la capătul căruia lăsăm mașina într-o parcare amenajată. Semnalul la telefon este inexistent în zonă.

     Râul Bărbat se naște din pârăurile Adânc, Țapului și Ciomfu lângă Stâna de Râu. Se presupune că pe valea Râului Bărbat a existat un ghețar imens de 7 km lungime și 4 km lățime și cu grosimea de 300 m.
     

     Luăm bagajele, suntem luați în primire de către câinii de la stâna din apropiere și în 10 minute ajungem la locul amenajat pentru corturi, unde descoperim o tabără tematică de corturi a unor unguri ce stăteau timp de o saptămână. 

     Există un izvor cu apă bună de băut în dreapta potecii marcate cu punct roșu ce urcă imediat de la locurile de cort către Tăul Țapului. Accesul este gratuit în apele reci ale Râului Bărbat, unde te poți îmbăia în voie și fără textile.

      În antichitate, Hipocrate recomanda pacienților săi să facă baie într-un izvor de munte. În secolul XVIII, englezii care călătoreau în Japonia au constatat că localnicii nu erau afectați de boli ce în Europa făceau ravagii. Spălându-se destul de des pentru acele vremuri, folosind apă rece, japonezii nu răceau. Obiceiul spălatului cu apă rece a fost preluat, iar beneficiile au început să apară: sistem imunitar mai puternic și scăderea bolilor de piele. Alte beneficii ale îmbăierii în apă rece: îmbunătățirea circulației sanguine, reduce durerile și inflamațiile, în general produce o stare de bine.

Se lasă seara. După muncă și răsplată

Privire aruncată către Șaua Custurii

Vârful Păpușa Mică

     A doua zi, de dimineață urcăm susținut către Tăul Țapului, unul dintre cele mai frumoase lacuri de munte din Carpații României, unde ajungem după o oră și jumătate de la cort.

Marcaj la Cătălina

Cascada Ciomfu, de fapt un șir de cascade mai mici ce se formează mai sus

 cu circa 100 m 

Fereastra Custurii

Un adăpost răvășit, util în caz de vreme rea

     La Tăul Țapului, o altă surpriză și mai mare și mai plăcută, întâlnindu-ne cu Alexandra și Marius (Senty). Și dacă ne vorbeam, nu reușeam să ne întâlnim aici. Ce tare! Stăm la povești mai bine de o oră.

Insula verde a lacului

Tăul Țapului (2160 m altitudine) văzut din creastă 

     De la Tăul Țapului urcăm către singurul horn accesibil, ocolind pâlcuri de jnepeniș, ieșind în creastă la capătul de vestic al Porților Închise. Urmând marcajul bandă roșie, mergem către vf. Păpușa, al doilea vârf ca înălțime din munții Retezat. Întâlnim câteva stânci și praguri ce le traversăm ușor, trecem prin mijlocul unui platou. 

Lacul Galeș (2040m alt., 21 m adâncime)

Către vârful Păpușa, priveliștea este atrăgătoare

     Înconjurând jumătate din căldarea Tăului Adânc, poteca urcă pe o brână  de iarbă către Spălătura Păpușii, o zonă asigurată cu un cablu de ajutor turiștilor. 

Tăul Păpușii (Adânc) - 2150 m alt.

Urcând abrupt către Păpușa...am ajuuuuns!

     Din vârful Păpușa, poteca se scurge din treaptă în treaptă, înlesnind niște pante mai primitoare. Observăm extraordinara înșeuare dintre Păpușa și Peleaga, oglindită în apele lacului Peleaga.

Lacul Peleaga (Ghimpele)

Lacul Peleguța

Către Fereastra Custurii, pe marcajul cruce galbenă, de unde coborâm pe marcajul triunghi albastru către Stâna de Râu

     Din creastă  coborâm la început pe o brână mai îngustă ce ocolește pe dreapta căldarea Râului Bărbat, apoi după o tură în semicerc pe conturul crestei ce limitează această căldare, coborâm în serpentine și atingem fundul circului aproape de pereții Șeii Custurii. Cotim din nou la dreapta și coborâm către Stâna de Râu.

     A treia zi, avem în plan un traseu în circuit pe o potecă ciobănească pe la cascada și lacul Ciomfu. De la lacul Ciomfu urcușul continuă pe un nou prag glaciar înconjurat de pereți abrupți către Tăurile Custurii. Din lespede în lespede continuăm către Șaua Ciomfu, unde observăm cum creasta este despărțită în lungul ei ca un șanț natural. Din vârful Custura ne orientăm către Fereastra Custurii și din nou coborâm la Stâna de Râu (durata 6 ore).

Lacul Ciomfu

Din vârful Custura de deschide o rețea de văi și munți în toate direcțiile

Vedere către Vârful Mare și Tăul Țapului

Tăurile Custurii

     După-amiaza, strângem cortul, luăm bagajele de la Stâna de Râu și mergem la Petroșani pentru aprovizionare, curioși fiind și de frumusețea munților Parâng.

Retezat SkyRace 2015

     Dacă alături Retezatului cuvântul SkyRace rezultă un mix de curiozitate, emoție și provocare. Aceste lucruri le-am simțit în momentul înscrierii la acest eveniment, un nou tip de alergare montană la peste 2000 m altitudine cu înclinații de peste 30% și cu porțiuni de traseu care necesită folosirea mâinilor sau a bețelor de trekking.

     Am plecat din Galați alături de Vali, Floricica, Cristi și Marian, de joi după-amiază, dormind la o pensiune aproape de Sibiu, de unde ne-am continuat drumul vineri dimineață până la Câmpu lui Neag, unde ne-am cazat. După ridicarea kiturilor de participare de la complexul Cheile Buții și o masă copioasă, am plecat să ne dezmorțim picioarele în Cheile Scorotei și pe o urcare lejeră până la barajul Valea de Pești.

     Spre seară, am participat la ședința tehnică a cursei, de unde aveam să primim multe informații utile de la organizatori, care au încercat să ne bage puțin în priză, informați fiind că vremea va fi ploioasă în cursă și pot apărea unele surprize. Nu ne-am fi dorit în niciun caz scurtarea cursei, cu atât mai puțin o amânare! Decid să iau o borsetă, o jachetă de ploaie de goretex subțirică, un bidon cu apă și gel, plus 2 batoane energizante.

    Într-adevăr, sâmbătă dimineață, plafonul de nori era destul de jos, curând avea să înceapă și ploaia. Și a plouat bine, torențial până aproape de ora cursei cu startul din parcarea din Cheile Buții. Aici, participanți numeroși, emoționați, colorat echipați, muzică la maxim, atmosferă demnă de o astfel de competiție.

     La ora 9 fix se dă startul. Ca de obicei, mă așez cam în spate și cum eu sunt mai friguros de fel trebuie să alerg mai repede pentru a mă încălzi. Se aleargă repede, de parcă n-ar fi o cursă de 28 de km. Ieșim pe asfalt, iar după un km facem dreapta și ne încadrăm către schitul Pleșa-Dâlma Mare pe un drum forestier plin de noroi, unde pun în funcțiune bețele de trekking. Fiind stresat de acel timp intermediar din golul alpin, nu am timp să mă bucur de peisaj (nici nu prea aveam cum, fiind ceață), dar urc bine prin pădure. Aveam să ajung la punctul de control într-o oră și 1 minut, ceea ce îmi dă aripi pentru culmea Pleșa-Piule, această creastă de dinozaur calcaros. Ceața este răspândită de vânt și ușor pot desluși ca un elev la prima lecție de geografie a Retezaului, anumite văi și culmi ale masivului. 

     La o oră și 50 de minute de la start, ajung pe vf. Piule, de unde cobor către șaua Scorota. Aici, o cordelină asigură coborârea participanților, dar daca vrei să cobori pe ea mai mult încurcă decât ajută, pentru că majoritatea alergătorilor se țin de ea în același timp și se crează un balans ce te poate dezechilibra.

     De aici, urmează o coborâre frumoasă către refugiul Salvamont Buta, cu al doilea timp intermediar, unde ajung la 2 ore și 25 de minute de la start. Pe această bucată, in fața mea aleargă un tip bine legat, dar care alunecă la un moment dat pe o piatră. Mă opresc, dau să-l ajut, dar omul se comportă ciudat, urlând și chiuind din toți rărunchii. O fi pierdut un pariu, o fi fost decepția prea mare, dar suntem totuși la o alergare unde trebuie să ne bucurăm de fiecare moment pe munte. Merg mai departe...

     De la refugiul Salvamont Buta, potecile se despart, unii către Cheile Buții, eu urmez spre Custura prin șaua Plaiului Mic într-o urcare ce încântă.

     Din șa, dau să disting vf. Custura și de fiecare dată dau greș. Acum conștientizez că ar fi fost imposibil. Dacă la început, urcarea este lină și pot alerga, cu timpul iau în altitudine, mi-e frig și greu să mai alerg. Trag jacheta de la Patagonia pe mine și urc susținut. 

     Ajung într-un final și pe vf. Custura (2457 m altitudine), salut vitejii voluntari (Respect!) mă bucură enorm acest lucru și de aici știu că am doar de coborât. 

     Ceața îmi permite pentru câteva secunde să privesc călimara de cerneală a Tăurilor Custurii, creându-mi o senzație de peisaj neprielnic. 

     Dar ce coborâre! Nu aveam de unde să știu: pe de-a dreptul pe o pajiște alpină presărată cu bolovani, pe o potecă temporar conturată de către cei din fața mea. Calc strâmb de căteva ori, iar mai târziu cad pe spate direct din picioare. Îmi revin repede și alerg susținut.

     Intru în pădure, cobor abrupt până la punctul de control de la valea Mării. Fetele sunt draguțe, fac galerie, în speranța că voi termina alergarea într-un timp de sub 5 ore. Coapsele le simt aproape de explozie, dar merg și alerg pe alocuri pe un drum forestier necontenit pentru a ajunge în punctul „La Fânațe”. Alături de coleg de alergare, dăm să ieșim către finish, ceasul arată căteva secunde peste 5 ore, urmează ultima noroială și punctul de sosire: 5 ore, 2 minute și 7 secunde.

      Mamă, ce tare, sunt bucuros de acest timp obținut, ce nu-l visam azi-dimineață!

     Pentru statistică: locul 47 la general din 303 concurenți, locul 43 la masculin, locul 21 la categoria sub 35 de ani.

     La sosire, îmi revin repede cu două banane, câteva pahare de energizant și două doze mici de bere fără alcool. Mi-era poftă! Atmosfera este frumoasă și amicală, soarele dogorește iar trupa continuă să sosească. Stau la vorbă cu Claudia cu care nu ne mai văzusem de ceva vreme, cu Vali și Flori.

     E clar: a fost o zi reușită, cu cea mai frumoasă alergare montană la care am participat până acum (nu am participat la prea multe!). 

      Bravo Retezat, felicitări participanților, bravo organizatorilor și voluntarilor!