Hârtopul Darei și Dara

     La sfârșitul lunii august, după alergarea de la Făgăraș Ultra Rocks, am urcat împreună cu Cătălina, pentru două zile și o noapte la cort în creasta Făgărașului pe vârfurile Hârtopul Darei (2506 m altitudine) și Dara („doar” 2500 m alt.), campând pe malul lacului Mioarelor, situat după GPS-ul multora la cea mai înaltă altitudine din țară (2282 m). 

   Am plecat destul de târziu din Sâmbăta de Sus, parcând mașina la pensiunea Floarea Reginei. Un weekend cu vreme bună la munte aduce cu sine un trafic mai mare pe drumul forestier către cabana Sâmbăta și numeroși doritori să ajungă la chilia lui Arsenie Boca. La cabană luăm o scurtă pauză, urcând în treapta superioară a văii de sub colțul Bălăceni, unde decidem să ieșim în creasta Făgărașului pe poteca mai rar folosită de turiști, marcată cu punct roșu ce urcă pieptiș sub vârful La Cheia Bândei. Oriunde te întorceai dădeai de afine, viteza noastră de înaintare fiind încetinită.

      Ajunși în creastă, ghid ne devine marcajul bandă roșie, mărim numărul pașilor pentru a ajunge pe lumină la Tăul Mioarelor. Fiind duminică după-amiază nu mai întâlnim alți turiști în creastă, trecem de curmătura Mogoșului, iar la portița Lacului ne surâde ideea pentru câteva momente de a înnopta la lacul Urlea. Mai avem aproape o oră până la lăsarea nopții, decidem să mergem mai departe așa cum planificasem de la început. Dincolo de vârful Fundu Bândei, coborâm abrupt către lac, ajungând aproape de asfințit.  Temperatura a scăzut brusc, prin urmare a trebuit să intrăm în cortul degrabă montat, nu înainte de prepararea unei supe calde la plic.

Lacurile Gemenele (de Sus și de Jos)

      Am dormit buștean câteva ore, Cătălina foindu-se spre dimineață, din cauza denivelărilor terenului, promițându-i că data viitoare vom monta cortul pe gazonul lui Liverpool. Dimineața ne-a întâmpinat cu mult soare, cercetând împrejurimile lacului Mioarelor, lac de origine glaciară, situat în căldarea Hârtoapele Leaotei, alături de lacurile Geamănul de Sus, Geamănul de Jos, lacul Taberei și Mușetescu, cu locuri ideale pentru corturi.

     Lacul este alimentat de două izvorașe, de unde reușim să umplem bidoanele cu apă. Luăm micul dejun, urmat de o bălăceală rece, apoi pregătim bagajele. Ne facem o idee despre poteca nemarcată pe care vom urca mai întâi pe vârful Mușetescu, apoi pe Hârtopul Darei și Dara. Pornim la drum, luăm înălțime, admirând perspectivele spre masivele învecinate și spectaculosul cadru al circului glaciar. Treptat suișul se domolește pășind în șaua Hârtopului. Pe vârful Mușetescu (2495 m altitudine) găsim o momâie solidă ridicată din pietre și lespezi, de unde pleacă spre sud o culme lungă numită muntele Mușetescu.

Vârful Mușetescu și lacul Roșu

Trapezul Moldoveanu-Viștea pe linia orizontului

     Poteca lină marcată rar cu punct roșu urcă pe vârful Hârtopul Darei, unde nu zăbovim prea mult, pentru a ajunge și pe Dara, cele două vârfuri fiind separate de o distanță de doar 500 m. Dara constituie una din cele șase ramuri sudice ale munților Făgăraș, fiind totodată printre cele mai înalte platforme din munții noștri, situată la aproximativ 2500 m altitudine. Platforma comunică cu creasta Făgărașului printr-o culme stâncoasă cu versanți abrupți, având capătul vestic pe vârful Dara, iar cel estic pe vârful La Fundu Bândei. 

Lacul Urlea văzut din creastă

      La întoarcere am decis să mergem pe bandă roșie până în Fereastra Mare a Sâmbetei, urmând să coborâm pe vale pe același traseu ca la dus. Coborârea ni s-a părut lungă ca o zi de post, ultima porțiune a drumului forestier devenind ca un biscuite uscat mâncat fără chef. Această drumeție a fost gândită pentru a parcurge o zonă mai puțin vizitată a Făgărașului, frumusețea acestor munți fiind dată de numeroasele văi și creste secundare, nu doar de urcarea pe Moldoveanu sau Negoiu.

2x2 Ultra Sky Marathon

     „2x2 Race" este un „ultra-sky marathon”, o alergare montană în Făgăraș ce se desfășoară la peste 2000 de metri altitudine, ceea ce o face unică la noi în țară. Caracteristicile cursei (45 de km și 4400 m diferență de nivel), locul de desfășurare și traseul (de la Bâlea Lac pe vf.Moldoveanu, apoi pe creastă pe vf.Negoiu și înapoi la Bâlea) precum și numărul participanților m-au determinat să mă înscriu la această alergare încă de la începutul anului.

        Vineri dimineață am plecat din Galați către Bâlea-Lac, locul de start al cursei. Cu multe bagaje, drumul avea să fie destul de lung și obositor, în această perioadă aglomerată a concediilor. Ajunși la Bâlea (zona seamănă cu un talcioc de mașini, peisaj de bâlci ieftin, păcat de peisaj), am montat cortul în zona destinată participanților la cursă, am ridicat kitul de concurs, apoi am stat la taclale până la lăsarea serii și a frigului. La 9 eram în „pat”.

     Noaptea a trecut repede, trezindu-mă la ora 4.45, mai dezorganizat ca niciodată. Am ajuns cu 5 minute înainte de ora startului, echipamentul obligatoriu a fost verificat de către voluntari, nereușind să mă încălzesc suficient de bine.

   Pe prima urcare, în șaua Capra, toată lumea a pornit tare cu oarecare atenție la grohotișul din potecă. Există mai multe poteci întretăiate, ce se adună aproape de creastă, de unde se aleargă către lac, apoi către văioaga Caprei. Îmi place ritmul, poate este cam tare, dar vreau să trec repede de zona „la 3 pași de moarte”, unde de obicei se crează dop și pierzi minute bune. 

              

Foto: Ovidiu Matiu

      

    Între Monumentul Nerlinger și vârful Mircii descoperim o zonă bună de alergat, privesc la ceas și constat că sunt în grafic cu timpii intermediari planificați, atent fiind asupra alimentației și hidratării. Pe coborârea de pe vârful Mircii către Iezerul Podu Giurgiului calc pe o piatră instabilă și colțuroasă, având parte de o julitură frumoasă pe coapsă. Fac refill-ul bidoanelor cu apă, nu stau mai mult de un minut în checkpoint, urcând susținut și constant către șaua Podragului. De aici, practic am alergat tot segmentul către  Viștea Mare, urcarea fiind foarte abruptă. Prin natura traseului, 2x2 îți oferă prilejul să afli locul provizoriu ocupat, socotind ceilalți alergători ce coborau deja de pe Moldoveanu (cred că eram pe locul 18). 

Pe vârf (Foto: Mihaela Pavel)

     Am ajuns pe Moldoveanu la ora 8.35, mi-e bine, vizualizând cursa în avans. La întoarcere începusem să simt lipsa apei, la Podu Giurgiului reaprovizionez, iar pe urcarea către vârful Mircii mă mișc destul de greu, parcă fără energie. Îmi revin ușor-ușor, aproape de „Paru de Fier” mă salut cu Ionuț Bocănială, el fiind în drumeție către Moldoveanu.

Foto: Tabere și Circuite

Foto: Ionuț Bocănială

     Traversând zona „La 3 pași...”, dau drumu la picioare, dar mi-e foarte sete și nu mă simt deloc în forță. Mi-e ciudă că lipsa apei mă poate costa cursa, gestionând deficitar acest aspect. Este destul de cald, merg susținut către lacul Capra, iar de aici reduc ritmul către vârful Iezerul Caprei. Kilometrii se scurg din ce în ce mai greu, în Turnul Paltinului tocmai ce aterizează un elicopter SMURD pentru a prelua o alergătoare accidentată. În sfârșit, ajung la checkpoint-ul „ascuns”: apă, multă cola, ceva mâncare și am plecat mai departe. Trec de o zonă expusă a traseului, asigurată prin cabluri, urcând constant către vârful Lăițel. Am reintrat în ritm, alergând cu spor către lacul Călțun, de unde am luat băut apă și am umplut bidoanele.

Foto: Andrei Staicu

     De la Călțun se urcă spre Portița Călțunului, apoi prin strunga Doamnei către vârful Negoiu. Mi s-a părut cel mai greu segment al traseului, știam că este ultima piatră de moară a zilei. Cu siguranță nu ai timp să te plictisești pe acest traseu, traversarea în strungă este îngreunată de numeroși turiști cu rucsaci voluminoși în spinare. Ni se oferă spațiu, suntem încurajați și continuăm spre vârf. Pe Negoiu, fac repede stânga-împrejur și dau la vale. Umplu din nou bidoanele cu apă din lacul Călțun. De la Lăițel rămân singur în alergare, îmi place această senzație. Din șaua Caprei, poteca este foarte aglomerată de turiști, primind ceva încurajări de final: 10 ore și 20 de minute, locul 30 la general, 27 la masculin.

Foto: Andrei Staicu

Câteva date tehnice:

Segmente: 

lacul Bâlea- șaua Capra: 15 minute

șaua Capra- vf. Moldoveanu: 2 ore, 35 minute

vf.Moldoveanu - șaua Capra: 5 ore, 15 minute

șaua Capra- lacul Călțun: 7 ore 

lacul Călțun - vf. Negoiu: 7 ore, 50 minute

vf. Negoiu - lacul Călțun:  8 ore, 25 minute

lacul Călțun - șaua Capra: 10 ore, 5 minute

șaua Capra - lacul Bâlea: 10 ore, 20 minute (timp final)

Încălțăminte: Inov8 Race Ultra 290 (excelenți ca aderență, ușori, m-am simțit bine cu ei, nu m-au ros, fără nicio unghie neagră).

Alimente: am pornit de la start cu 1 litru de apă cu izotonic, am mai băut apă de la check-point, de la un izvor din văioaga Caprei, precum și din lacul Călțun. Am consumat 4 geluri, 5 batoane, 2 fiole de magneziu,un activator și câteva tablete de magneziu, toate de la Isostar. 

Nu am folosit bețe de trekking, probabil mi-ar fi fost utile în unele zone, dar m-ar fi încurcat în zona lanțurilor și a cablurilor.

Foto: Ovidiu Matiu

     Mi-a plăcut 2x2, vreau să revin pentru un timp mai bun, cu atenție sporită pentru hidratare și un antrenament specific Făgărașului.

Reîntâlnire montană - Ediția III (Făgăraș)

     Deschidem catalogul a treia oară pentru reîntâlnirea de clasă montană, de astă-dată decidem să mergem 3 zile în munții Făgăraș, cu cazare la cabana Negoiu. În „ordinea numerelor de pe tricou”, au răspuns prezent următorii colegi din școala generală: Costin, Lucian, Sorin, Adi, Florentin și Cătălin. Ne-am dat întâlnire la Berca joi-seară, ne întâlnim cu Sorin și Adi în Brașov, iar vineri la prânz ajungem la fosta carieră de marmură din Porumbacu pentru a urca la cabană.

Cu mici peripeții, plecăm către cabană la început pe drum forestier, apoi pe potecă marcată cu triunghi albastru

Începe ploaia ce ne însoțește până aproape de cabană

La cabana Negoiu ne-am cazat pentru două nopți în camera cu 6 paturi

„Trupa de șoc”

Vederi de seară de la cabana Negoiu

De ținut minte

Sâmbătă diminneața pornim la drum. Primul popas la cascada Sărății

Vârful și muchia Șerbota

Privind către vf. Șerbota și o porțiune din Custura Sărății

Cabana Negoiu

Indicatorul de la Piatra Prânzului

Urcând către șaua Cleopatrei

În șaua Cleopatrei

Încă un pas până pe vârf

Pe vârful Negoiu (2535 m alt. - al doilea ca înălțime din România)

Imagine către „fratele” mai mare - Moldoveanu

În Strunga Doamnei

Lacul Călțun cu cele două refugii

Vedere către Lăițel

Strunga Dracului în stânga

În Strunga Ciobanului

Duminică dimineață plecăm de la cabană. Un popas la Tălmaciu și ne luăm la revedere!

Vă mulțumesc, dragi colegi, pentru acest weekend plin de prietenie, amintiri și umor!