Se afișează postările cu eticheta Munții Buzăului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Munții Buzăului. Afișați toate postările

03.11.2022

xRace Marathon 2022

Data: 11 iunie 2022

Caracteristici: 45 km, +2200 m diferență de nivel
Număr de concurs: 502
Timp final: 5 ore, 15 minute, 4 secunde
Link: https://xrace.ro/

Clasare:
- locul 9 în clasamentul general;
- locul 2 la categoria M40-49.

    Munții Siriului sunt cei dintâi munți în care am dormit la cort, m-am rătăcit și am descoperit farmecul drumețiilor montane, încă din anii de liceu. Cu acest gând m-am înscris încă de la sfârșitul anului trecut, alergând la xRace reușind să revăd primele trasee turistice unde am mers cu rucsacul în spate. 
    Am ajuns dis de dimineață la coada lacului de acumulare în poiana de la cabana Valea Neagră, locul de start al cursei. S-a pornit destul de lent la startul cursei, cam neobișnuit pentru alergările de la noi, însă profilul cursei este destul de variat pentru un munte cu înălțime medie. Cunoscând destul de bine traseele precum și prognoza meteo ce anunța ploi abundente după ora prânzului, am încercat să trag mai tare pe prima urcare către colții Bocârnei, ajungând la punctul de control de la kilometrul 11 din Poarta Vânturilor al 12-lea sau al 13-lea în clasament. 
Aveam în minte un timp final de puțin sub 5 ore, ce îmi putea aduce un loc bun în clasament și un loc pe podium la categoria 40-49 de ani, fiind un new entry pentru această categorie. A urmat apoi o coborâre lungă pe „Drumul Nemților” și pe drumul forestier ce trece prin cătunul Stearpa până la Gura Milei, o porțiune unde poți alerga cât de tare te țin picioarele. Intrând pe valea Milei, norii plumburi și darnici au dat năvală, o ploaie abundentă a înmuiat poteca pe urcarea spre lacul Vulturilor. Noua jachetă achiziționată Salomon Bonatti a meritat toți banii, rezistând precipitațiilor, cât și vântului tăios de pe muchia Mălâia. Coborârea abruptă de pe valea Neagră a reprezentat un exercițiu bun de echilibristică și o terapie cu nămol până la finalul cursei. 
      Mi-a plăcut traseul ales de organizatori, alergătorii reușind să cunoască obiectivele turistice Siriului, un munte intrat acum în circuitul alergărilor montane.
    











20.11.2021

Toamnă pe valea Giurca

      O drumeție de toamnă în munții Buzăului reprezintă un bun prilej pentru descoperirea de noi poteci și coclauri mai puțin umblate. Într-o zi frumoasă de sâmbătă ne-am deplasat cu mașina pe drumul național Buzău-Brașov către Nehoiu, barajul și lacul de acumulare Siriu, ocolind lacul pe linia sa de contur și oprindu-ne pe valea Giurca, după ce am traversat viaductul cu acelaşi nume.

     Viaductul Giurca, renovat și consolidat de curând, are o lungime de 280 m și o înălțime a pilonilor de 46 m. Valea Giurca, situată pe malul stâng al râului Buzău (se consideră direcția de curgere), este strajuită de culmea Giurca și dealul Cașocei, fiind paralelă cu valea Tehărăului. Pârâul Giurca se compune din două izvoare: unul ce pleacă din culmea Tehărăului și altul de sub vârful Strigoaiei din culmea Spedișu Buzăului, care după ce se unesc se varsă în Buzău. Numele de Giurca sau Ghiurca vine de la Gyurka (din limba maghiară), un anume Gheorghe, care trebuie să fii fost un cioban al locului, ce avea stâna pe această vale.

     Am început să urcăm ușor la început pe un drum forestier de piatră ce devine noroios pe alocuri ajungând într-o poieniță de unde am înaintat susținut pe o potecă în pădure. Pe o vreme bună și călduroasă pentru un început de noiembrie, drumeţia noastră poate fi comparată cu o plimbare într-un parc imens și neamenajat, dar colorat de toamna târzie.
















30.12.2020

Crasna - Lacul Vulturilor

     În ultima duminică a lunii noiembrie am planificat o drumeție către lacul Vulturilor din munții Siriu pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru ce pornește din localitatea Crasna. Venind dinspre Buzău, imediat cum intrăm în Crasna, parcurgem spre stânga drumul forestier cale de 5 km până la al doilea pod pe partea stângă, unde găsim un stîlp indicator către lacul Vulturilor și vom lăsa mașina pe marginea drumului.


     Cu rucsacul în spate, trecem podul peste pârâul Crasna luând la pas un drum forestier secundar pe valea pârâului Urlătoarea, ce a fost amenajat hidrologic cu mulți ani în urmă. După o oră de mers am ajuns în poiana Urlătoarea, de unde urcăm abrupt pe o potecă în dreapta timp de încă o oră ieșind în golul alpin, unde intersectăm traseul cu bandă roșie ce marchează autostrada Carpaților. Ritmul de mers este lejer, la nivel conversațional alături de Sorin și Costin.





    Ajungem la Poarta Vânturilor (de fapt, o curmătură între vârfurile Siriu și Mălâia), ceața devine mai densă, descoperind încă un marcaj turistic cu punct roșu ce urcă spre vîrful Siriu și coboară la Colții Balei pe valea Bradului către coada lacului de acumulare. Aproape de lacul Sec suntem ajunși din urmă de mai multe mașini de teren ce au urcat la lac venind dinspre Stearpa pe drumul forestier Morcovoaia, vechi drum de căruțe și tunuri amenajat în Primul Război Mondial. 
     Am ajuns la lacul Vulturilor după 3 ore de mers lejer, am luat o pauză de masă, apoi ne-am întors pe același traseu, cu o mică deviere pe la Colții Măgăreței, singurul loc din munții Buzăului unde putem zări capre negre.







26.06.2019

Babele de la Ulmet

    În munții Buzăului, pe o culme păduroasă din satul Ulmet, ce aparține de satul Bozioru, sunt situate câteva stânci rotunde, parcă șlefuite de un meșter pasionat de geometrie și trigonometrie. Satul este cocoțat pe un deal, din intersecția de la intrarea în satul Izvoarele se urcă un drum abrupt de piatră până la fostul magazin sătesc, unde poți parca mașina.


     Pietrele găsite la Ulmet sunt formațiuni geologice ciudate ca formă: farfurii zburătoare, ciuperci, coloane sau balene. Aceste „babe” sunt așezate pe un teren nisipos cu stratificații de gresie bogată în carbonat de calciu, ele crescând cu câțiva milimetri în zeci de ani. Ca îndrumare, după ce urcați scările de lemn prevăzute cu balustrade, ajungeți la primii trovanți. De aici, nu vă opriți, ci urcați în pădure pe cărare pentru a vedea toți trovanții.
     Babele de la Ulmet reprezintă o destinație de relaxare în natură și o drumeție ușoară, mai ales pentru familiile cu copii.
















21.08.2017

Drumeție în munții Siriu

       O drumeție în circuit, într-o zi cu vreme bună în munții Siriului. Acest lucru ni l-am propus și l-am făcut la mijlocul lunii august. 
      Am pornit de la coada lacului Siriu, dimineață în jurul orei 8.45, de unde am parcat mașina în zona izvorului amenajat unde apare marcajul bandă roșie, ce insoțește poteca pe valea Neagră până la Poarta Vânturilor.
      Pentru a ajunge aici, din DN10 în direcția către Brașov, după ce treci de viaductul Grămăticu se face un drum pietruit la stânga către fostele amenajări ale șantierului de construție al barajului, precum și ruinele fostei stațiuni climaterice Băile Siriu. Zona respectivă nu arată grozav, iarba verde nu prea există, totuși are lipici pentru pasionații de picnic sau de camping. 


            La cabana Valea Neagră găsim prima săgeată indicatoare către Lacul Vulturilor. De aici, drumul forestier este lesne de urmat, nefiind probleme de orientare până în capătul lui, unde găsim un izvor și o săgeată de lemn ce ne trimite într-o urcare accentuată timp de o oră și jumătate prin pădure până la Dosu Muntelui (ora 10.45), unde este amplasată o stână și găsim un izvor amenajat.






          De la Dosu Muntelui, poteca merge pe curbă de nivel prin pădure până la Poarta Vânturilor (ora 11.30), ce reprezintă o șa largă între vârfurile Siriu (sau Bocârnea) și Mălâia, ambele cam cu aceeași altitudine (1657 m-1662 m). În șa, găsim o cruce ridicată de către jandarmii montani buzoieni și o "barabaftă" de construcție cu o hartă veche topografică nefolositoare. Acum 3 ani, exista aici un stâlp cu săgeți indicatoare.



Lacul Sec



          Coborâm spre Lacul Sec (sau Mlaștina Vulturilor), apoi ajungem la Lacul Vulturilor (ora 11.45), îndrumați fiind de zgomotul motoarelor de la mașinile 4x4 ale turiștilor. Așa este la modă acum....Îmi amintesc de prima dată când am ajuns la Lacul Vulturilor, prin 1998, în perioada liceului. Atunci doar localnicii știau de Lacul Vulturilor, ulterior reclama făcută pe internet și tv invitând poporul la drumeție, dar și la lăsat gunoaie pe munte. Acum zona s-a antropizat excesiv, ca mai toate locurile unde se poate ajunge cu mașina. Lacul este situat într-un cadru natural deosebit de impunător, având forma unei elipse cu axa mare de 100 m și axa mică de 60 m și o adâncime maximă de 3 m.





           Mâncăm ce avem în rucsac și ne urnim către Colții Măgăreței (ora 13.30), unde cu mulți ani în urmă au fost aduse capre negre din munții Retezat. Nu am văzut niciuna! De aici, hotărâm să urcăm pe cupola singuratică a vârfului Siriu (ora 14.30), savurând câteva afine uitate de localnici care au ras tot.





Pe vârful Siriu

           De pe vârf decidem să coborâm către Colții Balei, pe poteca marcată teoretic cu punct roșu ce coboară pe valea Bradului către coada lacului. Pe vârf găsim urmele tranșeelor săpate în Primul Război Mondial. Am zărit doar câteva marcaje răzlețe vechi de la Asaltul Carpatilor din anii 70-80, zona fiindu-mi cunoscută de la o recunoaștere de traseu în urma cu 3 ani alături de colegii de la Mecanturist. Colții Balei prezintă o zonă de gol alpin cu pereți stâncoși și abrupți.







     Zona este pitorească, sub vf. Siriu existând un izvor cu apă bună de băut. Trecem pe lângă două stâni, după care începem să coborâm pe un drum forestier mocirlos prin pădure până aproape de coada lacului (ora 17.00), de unde recuperăm mașina.





Schiță cu caracter pur orientativ. Documentați-vă înainte de a porni pe munte!