Vacanță în Parâng

    La începutul vacanței de vară, atunci când întocmim planul de drumeții montane alături de copii, criteriile de organizare par să fie atât de multe, încât ajungem repede să le simplificăm: undeva unde nu am mai fost, să nu stăm mai mult în mașină decât pe traseu, dificultatea traseului să fie mediu, iar opțiunile de cazare să fie la îndemână. Să nu uităm ca și prognoza meteo reprezintă un ingredient principal al excursiilor.

    În pană de idei, pentru anul 2022, am ales să mergem pentru cîteva zile la Obârșia Lotrului, cazându-ne la Alpin-Lotru, de unde plănuiam să urcăm zilnic pe câteva trasee ale munților Parâng. 

    În prima zi am urcat pe traseul marcat cu cruce roșie ce urcă pe valea Lotrului către lacul Gâlcescu, unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din Carpați. Am lăsat mașina pe un drum forestier ce părăsește Transalpina, de acolo urcând cu rucsacul de tură în spinare. Traseul merge o bună bucată paralel cu Lotrul, ce traversează câteva poieni cu locuri bune cort, urmând apoi o potecă ce urcă pieptiș către zona alpină. Ploaia torențială anunțată de dimineață ne-a împiedicat să ajungem la lac, fiind nevoiți să ne întoarcem din drum când mai aveam vreo 40 de minute de mers.

    A doua zi am lăsat mașina aproape de cabana Groapa Seacă, la intrarea în traseul marcat cu punct roșu către refugiul Agățat, obiectivul nostru situat la o altitudine de 1750m. Vremea fiind in continuare ploioasă, am ales acest traseu dus-întors, ce urcă în primii 4 km pe un drum forestier bine conturat, de la capătul căruia poteca devine mai abruptă, traversând de câteva ori apele pârâului Jieț, iar după 1 oră și jumătate am ajuns la refugiu. Fiind în timpul săptămânii ne-am întâlnit doar cu un grup mai mare de studenți, ce probabil urmau să rămână la refugiu peste noapte. Refugiul poartă numele Agățat, fiind construit pe o stâncă imensă situată în mijlocul unei poieni. Refugiul pare o construcție interesantă din lemn, este curat, are priciuri cu saltele, destul de încăpător pentru 10-12 persoane. 

Dus-întors pe Parâng

     Din Retezat, decidem să mergem la Petroșani pentru realimentare și să urcăm în stațiunea Parâng, unde cu siguranță iarna este mult mai multă animație, fiind o stațiune de ski de interes regional. Este trecut de ora 18.00, găsim într-un final cazare la o pensiune din zona Rusu, multe pensiuni fiind închise în această perioadă, cu toate că suntem în sezonul concediilor de vară. 

     Noaptea trece repede, a doua zi ne-am propus o tură dus-întors până pe vârful Parângul Mare (2519 m altitudine), al cincilea ca înălțime din România. Scutim din drum, urcând cu mașina până în zona alpină a stațiunii Parâng, trecem de cabana ANEFS și urmăm marcajul bandă roșie ce ne va însoți întreaga zi.

Vârful Cârja în prim-plan, Parângul Mare în spate

La drum!

Vedere către Petroșani și Lupeni pe valea Jiului de Vest

     Poteca urcă pe o curbă de nivel cu rază mare, ocolind vârful Parângul Mic. Pe vale, culegătorii de afine sunt la datorie, iar noi ieșim repede într-o șa cu stâlpi indicator și marcaje retușate recent. Aveam ca prim obiectiv vârful Cârja, nu înainte de a arunca o privire la refugiul situat chiar lângă potecă.

Vârful Cârja în stânga

Refugiul Cârja

Interiorul refugiului

     Refugiul reprezintă un adăpost util în caz de vreme rea, la interior găsim doar o masă rotundă pe mijloc. Construit rudimentar, nu are priciuri și nici vreo platformă pentru a dormi în sacul de dormit, fiind necesar neapărat un izopren pentru a nu sta în umezeala refugiului. Constat că se poate monta cortul în interiorul refugiului.

     Urcușul zig-zag către Cârja taie ușor respirația, dar ne oferă șansa de a avea o primă vedere panoramică asupra zonei. Liniște totală, fiind primii care urcă azi către Parângul Mare. Pe toată lungimea traseului nu am dibuit nicio sursă de apă pe potecă.

Lacul Cârja și lacul Verde

Momâia de pe vârf

Loc de cort, cu paravan sub vârful Cârja

     Poteca este clară și vizibilă, vorbim de-ale noastre, aduceri-aminte din drumețiile trecute. Soarele nu mai dogorește, un vânt rece adie ușor prevestind o ploaie pentru după-amiază. Sporim pașii traversând o scurtă zonă de grohotiș. Ne apropiem de vârf, după ce am trecut de vârful Gemănarea. 

Creasta Parângului

Lacul Verde

Acolo sus este

Aruncăm priviri din creastă

Am ajuuuuns!

     Ajunși pe vârf, ne bucurăm de o panoramă extraordinară către munții Retezat și Vâlcan, dar și spre masivul Șureanu. Câteva fotografii, vântul se întețește, iar timpul zboară repede. Ne întoarcem la mașină pe același traseu, dar de astă-dată mult mai repede. 

     Deîndată plecați din parcarea de la Rusu, o ploaie zgomotoasă s-a pornit în spatele nostru, nu înainte de a lua cu noi în mașină până în Petroșani doi baieți din Constanța ce parcurseră traseele Parângului de-a lungul mai multor zile.
       Concediul nostru continuă cu două zile petrecute într-o capitală culturală europeană...Sibiu.