Făgăraș Rocks 35k

Data: 4 august 2023

Caracteristici: 35 km, + 2150 m diferență de nivel
Număr de concurs: 308
Timp final: 5 ore, 33 minute, 41 secunde

Link: https://fagarasrocks.ro/

Clasare:
- locul 1 la categoria 40-49 ani;
- locul 15 în clasamentul general.

    Inițial am fost înscris pentru cursa Dara UltraSkyRace, însă cu câteva zile am decis să schimb distanța, alergând cursa mai scurtă, ce a constituit și campionat național de alergare montană - distanță lungă pentru alergătorii legitimați la diverse cluburi din țară.

    Ca de obicei, am urmat principiul de bază pentru o cursă de trail „dacă la startul cursei nu ești bine pregătit, fii măcar odihnit!”. Se aleargă foarte tare încă de la start, în primii 5 km majoritatea alergătorilor dorind să se plaseze cât mai bine pentru urcarea pe Muchia Babei, cu o diferență de nivel de 1600 m. Strategia de cursă a fost bună, am respectat-o, chiar dacă am suferit de sete pe ultima porțiune, check-pointul de la km 8 nefiind alimentat în acel moment. Apa este viață, iar în lipsa ei am agonizat pe ultima urcare, unde mai mult am mers, încercând să-mi conserv energia. Am fost inspirat și am avut în rucsac cîteva hidrogeluri de la SIS și Maurten, ce au mai atenuat din sete. Îndată ieșit în creastă, am reușit să mă alimentez cu apă și să trag pe coborârea abruptă, maxim ce puteam în acel moment. Umplu din nou flask-urile cu apă din izvorul Belia, urcând pe o curbă de nivel pe la curmătura Țiganului spre refugiul Scoarța. De la refugiu urmează o coborâre lungă cu multe ruperi de pantă și stâncărie, având mare grijă la schimbările de direcție, iar de la intrarea pe drumul forestier am putut accelera, cu un ritm mediu de 4 minute și 30 secunde până la final. 

     

Clipe de alergare în 2020

     Din multitudinea competițiilor de alergare montană la care m-am înscris încă de la începutul anului, din cauza covid-ului, au mai rămas doar câteva curse la care am putut participa, majoritatea organizatorilor alegând fie să reprogrameze cursele pentru anul viitor, fie să le anuleze. Incertitudinea de la începutul pandemiei, urmată de carantină, tele-working și o pauză de alergare de aproape două luni de zile mi-au adus o demotivare, reușind cu greu la începutul verii să revin la obiceiul sănătos de a alerga de cel puțin 4-5 ori pe săptămână. Iar spiritul sportiv deîndată intrat în sânge, este greu să-l mai pierzi, chiar dacă suntem nevoiți uneori să încetinim ritmul.

    Prima cursă de trail din acest an la care am alergat la sfârșitul lunii august a fost Făgăraș Rocks. Făgărașul este cel mai frumos munte (părerea mea!), căruia i-am cotrobăit încă din studenție potecile, însă de astă-dată am vrut să descopăr dacă există Făgăraș și dincolo de Fereastra Mare a Sâmbetei spre Zârna și Brătila. 

      Lipsa antrenamentelor specifice, a volumului mare de kilometri alergați, m-au determinat să mă înscriu la proba Brătila Skyrace. Cum din punct de vedere fizic nu eram prea bine pregătit, am analizat cum să abordez mental cursa, având în spate experiențele asemănătoare din alte competiții. Cursa a reprezentat o auto-evaluare pentru programul de alergare încropit în acest an, fără obiective prea clare. Prin urmare, rezultatul obținut a fost unul surprinzător de bun, semn că există un dram de memorie musculară pe undeva ascunsă.

Data: 29 august 2020

Caracteristici: 48 km, +3338m diferență de nivel
Număr de concurs: 116
Timp final: 8 ore, 2 minute, 24 secunde
- locul 6 la categoria masculin 30-39 ani;
- locul 12 în clasamentul open masculin.

     A urmat participarea la alte două competiții locale de alergare, în zona Galațiului. Prima dintre ele este „Petru Rareș Trail Race”, o alergare caritabilă organizată de APCA (Asociația de sprijin pentru părinți și copiii cu autism din Galați) într-o pădure întinsă de pe raza comunei Cuca, într-o atmosferă deosebit de plăcută și amicală.

Data: 3 octombrie 2020

Caracteristici: 32 km, +623m diferență de nivel
Număr de concurs: 14
Timp final: 2 ore, 48 minute, 47 secunde
- locul 2 în clasamentul open masculin.

    Ultima competiție din acest an este „Gârboavele Trail Run”, organizată în pădurea Gârboavele din vecinătatea Galațiului, după modelul curselor din pădurea Băneasa. Cursa, fiind la a doua ediție, este destul de bine organizată. Traseul inedit de sinuos, coloritul de toamnă, numărul destul de mare de participanți pentru o asemenea cursă și vremea ploioasă din acest an au dus la o alergare aprigă, dar reușită.

Data: 31 octombrie 2020

Caracteristici: 14 km, +300m diferență de nivel
Număr de concurs: 126
Timp final: 1 oră, 14 minute, 21 secunde

- locul 4 la categoria masculin 30-39 ani;

- locul 6 în clasamentul open masculin.

2x2 Ultra Sky Marathon

     „2x2 Race" este un „ultra-sky marathon”, o alergare montană în Făgăraș ce se desfășoară la peste 2000 de metri altitudine, ceea ce o face unică la noi în țară. Caracteristicile cursei (45 de km și 4400 m diferență de nivel), locul de desfășurare și traseul (de la Bâlea Lac pe vf.Moldoveanu, apoi pe creastă pe vf.Negoiu și înapoi la Bâlea) precum și numărul participanților m-au determinat să mă înscriu la această alergare încă de la începutul anului.

        Vineri dimineață am plecat din Galați către Bâlea-Lac, locul de start al cursei. Cu multe bagaje, drumul avea să fie destul de lung și obositor, în această perioadă aglomerată a concediilor. Ajunși la Bâlea (zona seamănă cu un talcioc de mașini, peisaj de bâlci ieftin, păcat de peisaj), am montat cortul în zona destinată participanților la cursă, am ridicat kitul de concurs, apoi am stat la taclale până la lăsarea serii și a frigului. La 9 eram în „pat”.

     Noaptea a trecut repede, trezindu-mă la ora 4.45, mai dezorganizat ca niciodată. Am ajuns cu 5 minute înainte de ora startului, echipamentul obligatoriu a fost verificat de către voluntari, nereușind să mă încălzesc suficient de bine.

   Pe prima urcare, în șaua Capra, toată lumea a pornit tare cu oarecare atenție la grohotișul din potecă. Există mai multe poteci întretăiate, ce se adună aproape de creastă, de unde se aleargă către lac, apoi către văioaga Caprei. Îmi place ritmul, poate este cam tare, dar vreau să trec repede de zona „la 3 pași de moarte”, unde de obicei se crează dop și pierzi minute bune. 

              

Foto: Ovidiu Matiu

      

    Între Monumentul Nerlinger și vârful Mircii descoperim o zonă bună de alergat, privesc la ceas și constat că sunt în grafic cu timpii intermediari planificați, atent fiind asupra alimentației și hidratării. Pe coborârea de pe vârful Mircii către Iezerul Podu Giurgiului calc pe o piatră instabilă și colțuroasă, având parte de o julitură frumoasă pe coapsă. Fac refill-ul bidoanelor cu apă, nu stau mai mult de un minut în checkpoint, urcând susținut și constant către șaua Podragului. De aici, practic am alergat tot segmentul către  Viștea Mare, urcarea fiind foarte abruptă. Prin natura traseului, 2x2 îți oferă prilejul să afli locul provizoriu ocupat, socotind ceilalți alergători ce coborau deja de pe Moldoveanu (cred că eram pe locul 18). 

Pe vârf (Foto: Mihaela Pavel)

     Am ajuns pe Moldoveanu la ora 8.35, mi-e bine, vizualizând cursa în avans. La întoarcere începusem să simt lipsa apei, la Podu Giurgiului reaprovizionez, iar pe urcarea către vârful Mircii mă mișc destul de greu, parcă fără energie. Îmi revin ușor-ușor, aproape de „Paru de Fier” mă salut cu Ionuț Bocănială, el fiind în drumeție către Moldoveanu.

Foto: Tabere și Circuite

Foto: Ionuț Bocănială

     Traversând zona „La 3 pași...”, dau drumu la picioare, dar mi-e foarte sete și nu mă simt deloc în forță. Mi-e ciudă că lipsa apei mă poate costa cursa, gestionând deficitar acest aspect. Este destul de cald, merg susținut către lacul Capra, iar de aici reduc ritmul către vârful Iezerul Caprei. Kilometrii se scurg din ce în ce mai greu, în Turnul Paltinului tocmai ce aterizează un elicopter SMURD pentru a prelua o alergătoare accidentată. În sfârșit, ajung la checkpoint-ul „ascuns”: apă, multă cola, ceva mâncare și am plecat mai departe. Trec de o zonă expusă a traseului, asigurată prin cabluri, urcând constant către vârful Lăițel. Am reintrat în ritm, alergând cu spor către lacul Călțun, de unde am luat băut apă și am umplut bidoanele.

Foto: Andrei Staicu

     De la Călțun se urcă spre Portița Călțunului, apoi prin strunga Doamnei către vârful Negoiu. Mi s-a părut cel mai greu segment al traseului, știam că este ultima piatră de moară a zilei. Cu siguranță nu ai timp să te plictisești pe acest traseu, traversarea în strungă este îngreunată de numeroși turiști cu rucsaci voluminoși în spinare. Ni se oferă spațiu, suntem încurajați și continuăm spre vârf. Pe Negoiu, fac repede stânga-împrejur și dau la vale. Umplu din nou bidoanele cu apă din lacul Călțun. De la Lăițel rămân singur în alergare, îmi place această senzație. Din șaua Caprei, poteca este foarte aglomerată de turiști, primind ceva încurajări de final: 10 ore și 20 de minute, locul 30 la general, 27 la masculin.

Foto: Andrei Staicu

Câteva date tehnice:

Segmente: 

lacul Bâlea- șaua Capra: 15 minute

șaua Capra- vf. Moldoveanu: 2 ore, 35 minute

vf.Moldoveanu - șaua Capra: 5 ore, 15 minute

șaua Capra- lacul Călțun: 7 ore 

lacul Călțun - vf. Negoiu: 7 ore, 50 minute

vf. Negoiu - lacul Călțun:  8 ore, 25 minute

lacul Călțun - șaua Capra: 10 ore, 5 minute

șaua Capra - lacul Bâlea: 10 ore, 20 minute (timp final)

Încălțăminte: Inov8 Race Ultra 290 (excelenți ca aderență, ușori, m-am simțit bine cu ei, nu m-au ros, fără nicio unghie neagră).

Alimente: am pornit de la start cu 1 litru de apă cu izotonic, am mai băut apă de la check-point, de la un izvor din văioaga Caprei, precum și din lacul Călțun. Am consumat 4 geluri, 5 batoane, 2 fiole de magneziu,un activator și câteva tablete de magneziu, toate de la Isostar. 

Nu am folosit bețe de trekking, probabil mi-ar fi fost utile în unele zone, dar m-ar fi încurcat în zona lanțurilor și a cablurilor.

Foto: Ovidiu Matiu

     Mi-a plăcut 2x2, vreau să revin pentru un timp mai bun, cu atenție sporită pentru hidratare și un antrenament specific Făgărașului.

Pe unde mai alergăm

    A venit vara reușind să adaug în calendarul de alergări câteva provocări montane foarte interesante.

    Astfel, sâmbătă - 25 iunie voi urca la Bate Toaca în munții Ceahlău, o cursă de 37 de km și vreo 2700 m diferență de nivel. 

    În luna iulie, împreună cu Vali Datcu alcătuim echipa Greuceanu-Team și vom participa la categoria Elită la Marathon7500, o alergare montană în Bucegi cu o lungime de 93 km și vreo 7500 m diferență de nivel. Timpul ideal pentru noi va fi în jur de 25 de ore, dar cu multă muncă și picioare puternice. Un lucru e clar, nu va fi deloc lejereanu!

„Greucenii” pe culmea Pricopanului

     În luna august, pe 20 august voi alerga la ultra-sky-ul de la 2x2RACE INOV8 din munții Făgăraș, singura cursă de la noi din țară ce se desfășoară integral la peste 2000 m altitudine.

Afișul evenimentului este super-tare

     În luna septembrie, pe 10 septembrie voi participa pentru a doua oară la ultramaratonul CiucașX3, o alergare montană ce adună 105 km pe potecile din munții Ciucaș, Grohotiș și Tătaru. Îm doresc un timp mai bun comparativ cu cel de anul trecut.

     Urmează o perioada plăcut de aglomerată cu antrenamente, cifre, calcule și concluzii. Vă doresc o vară plină de aventură!

Cifre adunate și alergate în 2015

     Anul 2015 este pe sfârșite, iar vremea caldă de până acum nu m-a făcut să-mi iau la revedere de la adidași, ci doar am schimbat echipamentul pentru alergările de pe faleza Dunării.

      În acest an, mi-am întocmit un jurnal în care au fost notate zilele de alergare cu distanțele parcurse, schițele și planurile de alergare alături de alte note, comentarii și sfaturi binevenite. Această agendă mi-a fost utilă, în acest fel am devenit mai disciplinat, acordând o atenție sporită programului de antrenament, alimentației și echipamentului.

     Fiind norocosul posesor al unor colegi de alergare (Vali, Marian, Cristi, Laurențiu, Floricica, Dana), mi-a fost mult mai greu să chiulesc de la alergare. Știam că trebuie să fiu acolo, chiar dacă au fost zile când căldura patului și comoditatea erau mai puternice decât voința. Bravo, băieți!

Cu trupa pe faleză

Galațiul la Retezat SkyRace

     Competițiile de alergare montană la care am participat nu fost numeroase, totuși întocmirea unui calendar de alergare mi-a fost de real folos, aducându-mi o motivație în plus. Obișnuit de la serviciu cu multe cifre, am îndrăznit să aștern pe hârtie/blog cifrele alergărilor din acest an. Iată ce am obținut:

4 Aprilie 2015 – Semimaraton Brașov (20 km, 640 m diferență de nivel) – timpul obținut 1:55:25 – locul 114 din 663 participanți în clasamentul general masculin.

9 Mai 2015 – Ecomarathon Moieciu de Sus (42 km, 2400 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:18:20 – locul 103 din 450 participanți în clasamentul general masculin.

20 Iunie 2015 – Retezat SkyRace (28 km, 2800 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:02:07 – locul 43 din 255 participanți în clasamentul general masculin.

9 August 2015 – Bușteni SkyRace (31 km, 2100 m diferență de nivel) – timpul obținut: 4:11:21 – locul 32 din 112 participanți în clasamentul general masculin.

La start cu Marian

12 Septembrie 2015– Ultramaraton CiucașX3 (105 km, 4900 m diferență de nivel) – timpul obținut: 19:31:11 – locul 30 din 83 participanți în clasamentul general masculin.

3 Octombrie 2015 – Maratonul Pietrei Craiului (41 km, 2250 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:35:15 – locul 92 din 589 participanți în clasamentul general masculin.

     În spatele celor 6 competiții de alergare montană, descoperim și alte cifre adunate în alergările pe faleza Dunării gălățene, dar și pe potecile montane:

- câți km am alergat: 1701

- câte zile am ieșit la alergat: 120

     La alergare, nu numai picioarele sunt puse la lucru, ci și mintea. O pregătire mentală se îmbunătățește prin lecturarea unor cărți de tipul:

     În perioada următoare voi încerca să adun cât mai mulți kilometri alergați pe faleză, nu doar pe asfalt ci și pe poteca alăturată. O țintă ar fi 200 km în fiecare lună. Totodată, voi stabili un calendar competițional, cu două-trei obiective mai importante, iar restul...la fel de interesante!

    Din lista curselor pe 2016 nu aș vrea să lipsească Ecomarathon și Retezat SkyRace. Experiența unui ultramaraton montan trebuie repetată, probabil tot la CiucașX3, dar auzind numai vorbe de bine vreau sa merg și la Via Maria Theresia din munții Călimani. O altă dorință este ca la majoritatea alergărilor montane să fiu încurajat de familie, ce mă va aștepta la finalul curselor. 

     Voi încerca și alergări noi, creasta Făgărașului de la 2X2 Race (vârfurile Moldoveanu și Negoiu în aceeași zi) fiind provocatoare.

     Prin blogul actual si jurnalul de alergare, am observat un progres al alergărilor și am reusit să-mi stabilesc câteva obiective mult mai clare si indrăznețe. În final, nu doresc să dau sfaturi, pot spune doar atât: aleargă pentru tine! 
      La Mulți Ani cu multe realizări în 2016!

Bușteni SkyRace 2015

     După experienţa plăcută din munţii Retezat, alergarea din Buşteni-The Bucegi Gate nu trebuia să lipsească din calendarul meu. Iar neparticipând în acest an la Marathon7500, dorul de potecile  Bucegiului crescuse.

     Iată-mă în Buşteni sâmbătă după-amiază alaturi de Marian şi Olimpia. Mă cazez la o cabană alături de colegii de la Mecanturist, ei cu alte obiective: valea Gălbenele, Hornul Coamei şi Brâna Aeriană. Gaşca ajunge târziu şi nu apuc prea mult să stau la vorbă cu ei. Dimineaţă-devreme, fac ceva gălăgie în cameră şi îi trezesc.

     La start, ora 9.00 în faţa primăriei din oraş aproape 150 de participanţi la SkyRace: 31 de km, 2100 m diferenţă de nivel. Inaugurez noul tricou de alergare de la Compressport şi decid să alerg fără beţe. Cred că am ales bine, totuşi la sfârşitul cursei îmi dau seama că îmi trebuie o borsetă mai bună.

Cu Marian, mergem către start

     Plec în alergare uşoară, primul km este pe asfalt până la Căminul Alpin, de acolo se intră pe traseul marcat cu triunghi roşu către Poiana Coştilei, unde timpul meu este de 37 de minute. Voluntarii de aici sunt simpatici şi gălăgioşi, bravo!

     Continui către Pichetul Roşu (timp: 1 oră şi 1 minut), unde sunt poziţionați strategic doi voluntari. Aici, într-o clipă de neatenţie, scap bidonul de hidratare din mână vărsând mai bine de jumătate din isostar. Nasol pe căldura asta, până la Mălăieşti trebuie să trag tare!

Mă bucur de alergare fiind mulțumit de ritmul avut. 

     Ajung la Prepeleac la 1 oră şi 35 de minute, numeroşi turişti cu rucsacul în spinare fac galerie pe traseu, mă salut cu Florin Vestale de la HPM Iaşi şi ajung la cabana Mălăieşti la 1 oră şi 48 de minute. Mă hidratez, umplu bidonul cu apă pornind pe cea mai grea porţiune a traseului. Simt că beţele mi-ar fi fost de ajutor pe o porţiune scurtă. 

De la Mălăiești către Horn

       La intrare în horn, îmi revin si ies uşor către vf.Omu. În şaua Hornului, 4 turişti inspirați stau cu cortul exact pe culme, bucurându-se de priveliştea pitorească spre valea Malaieşti, dar şi către valea Gaura. Frumos şi de ţinut minte!

      Ajung la punctul de hidratare şi control la vf.Omu (timp: 2 ore şi 55 de minute), unde lumea este voioasă şi face galerie. Urmează coborârea pe valea Cerbului, unde incerc să dau drumul la picioare şi să tai cât mai multe serpentine. Vorbesc cu picioarele: „dacă nu alergaţi acum, atunci când?”.

     Ies în Poiana Coştilei, găsesc aceeaşi oameni inimoşi, unde-mi potolesc căldura şi setea (timp: 3 ore şi 45 de minute). De aici, încă 5 km comuni ca la dus către finish. 

      Devin relaxat, dar şi depăşit de 2 concurenţi mai proaspeţi decât mine. Ies la Căminul Alpin, asfaltul topeşte tălpile, repede printre tarabele cu blănuri şi gata am ajuns la sosire. Timp final: 4 ore şi 11 minute (locul 32 la open masculin). Super-tare, sunt mulţumit de mine!

Eeeeeeeeeeesteeee!

     Urmează ceva discuţii prin zonă, hidratare cu bere nealcoolizată oferită de organizatori (niște oameni harnici şi dăruiţi acestui sport) şi un masaj scurt de 10 minute la picioare. Îl aştept pe Marian, care soseşte cu un timp bun de 5 ore şi 32 de minute. Buşteni SkyRace 2015: palpitant, interesant, frumos şi epuizant! Mai vreau...!