2x2 Ultra Sky Marathon

     „2x2 Race" este un „ultra-sky marathon”, o alergare montană în Făgăraș ce se desfășoară la peste 2000 de metri altitudine, ceea ce o face unică la noi în țară. Caracteristicile cursei (45 de km și 4400 m diferență de nivel), locul de desfășurare și traseul (de la Bâlea Lac pe vf.Moldoveanu, apoi pe creastă pe vf.Negoiu și înapoi la Bâlea) precum și numărul participanților m-au determinat să mă înscriu la această alergare încă de la începutul anului.

        Vineri dimineață am plecat din Galați către Bâlea-Lac, locul de start al cursei. Cu multe bagaje, drumul avea să fie destul de lung și obositor, în această perioadă aglomerată a concediilor. Ajunși la Bâlea (zona seamănă cu un talcioc de mașini, peisaj de bâlci ieftin, păcat de peisaj), am montat cortul în zona destinată participanților la cursă, am ridicat kitul de concurs, apoi am stat la taclale până la lăsarea serii și a frigului. La 9 eram în „pat”.

     Noaptea a trecut repede, trezindu-mă la ora 4.45, mai dezorganizat ca niciodată. Am ajuns cu 5 minute înainte de ora startului, echipamentul obligatoriu a fost verificat de către voluntari, nereușind să mă încălzesc suficient de bine.

   Pe prima urcare, în șaua Capra, toată lumea a pornit tare cu oarecare atenție la grohotișul din potecă. Există mai multe poteci întretăiate, ce se adună aproape de creastă, de unde se aleargă către lac, apoi către văioaga Caprei. Îmi place ritmul, poate este cam tare, dar vreau să trec repede de zona „la 3 pași de moarte”, unde de obicei se crează dop și pierzi minute bune. 

              

Foto: Ovidiu Matiu

      

    Între Monumentul Nerlinger și vârful Mircii descoperim o zonă bună de alergat, privesc la ceas și constat că sunt în grafic cu timpii intermediari planificați, atent fiind asupra alimentației și hidratării. Pe coborârea de pe vârful Mircii către Iezerul Podu Giurgiului calc pe o piatră instabilă și colțuroasă, având parte de o julitură frumoasă pe coapsă. Fac refill-ul bidoanelor cu apă, nu stau mai mult de un minut în checkpoint, urcând susținut și constant către șaua Podragului. De aici, practic am alergat tot segmentul către  Viștea Mare, urcarea fiind foarte abruptă. Prin natura traseului, 2x2 îți oferă prilejul să afli locul provizoriu ocupat, socotind ceilalți alergători ce coborau deja de pe Moldoveanu (cred că eram pe locul 18). 

Pe vârf (Foto: Mihaela Pavel)

     Am ajuns pe Moldoveanu la ora 8.35, mi-e bine, vizualizând cursa în avans. La întoarcere începusem să simt lipsa apei, la Podu Giurgiului reaprovizionez, iar pe urcarea către vârful Mircii mă mișc destul de greu, parcă fără energie. Îmi revin ușor-ușor, aproape de „Paru de Fier” mă salut cu Ionuț Bocănială, el fiind în drumeție către Moldoveanu.

Foto: Tabere și Circuite

Foto: Ionuț Bocănială

     Traversând zona „La 3 pași...”, dau drumu la picioare, dar mi-e foarte sete și nu mă simt deloc în forță. Mi-e ciudă că lipsa apei mă poate costa cursa, gestionând deficitar acest aspect. Este destul de cald, merg susținut către lacul Capra, iar de aici reduc ritmul către vârful Iezerul Caprei. Kilometrii se scurg din ce în ce mai greu, în Turnul Paltinului tocmai ce aterizează un elicopter SMURD pentru a prelua o alergătoare accidentată. În sfârșit, ajung la checkpoint-ul „ascuns”: apă, multă cola, ceva mâncare și am plecat mai departe. Trec de o zonă expusă a traseului, asigurată prin cabluri, urcând constant către vârful Lăițel. Am reintrat în ritm, alergând cu spor către lacul Călțun, de unde am luat băut apă și am umplut bidoanele.

Foto: Andrei Staicu

     De la Călțun se urcă spre Portița Călțunului, apoi prin strunga Doamnei către vârful Negoiu. Mi s-a părut cel mai greu segment al traseului, știam că este ultima piatră de moară a zilei. Cu siguranță nu ai timp să te plictisești pe acest traseu, traversarea în strungă este îngreunată de numeroși turiști cu rucsaci voluminoși în spinare. Ni se oferă spațiu, suntem încurajați și continuăm spre vârf. Pe Negoiu, fac repede stânga-împrejur și dau la vale. Umplu din nou bidoanele cu apă din lacul Călțun. De la Lăițel rămân singur în alergare, îmi place această senzație. Din șaua Caprei, poteca este foarte aglomerată de turiști, primind ceva încurajări de final: 10 ore și 20 de minute, locul 30 la general, 27 la masculin.

Foto: Andrei Staicu

Câteva date tehnice:

Segmente: 

lacul Bâlea- șaua Capra: 15 minute

șaua Capra- vf. Moldoveanu: 2 ore, 35 minute

vf.Moldoveanu - șaua Capra: 5 ore, 15 minute

șaua Capra- lacul Călțun: 7 ore 

lacul Călțun - vf. Negoiu: 7 ore, 50 minute

vf. Negoiu - lacul Călțun:  8 ore, 25 minute

lacul Călțun - șaua Capra: 10 ore, 5 minute

șaua Capra - lacul Bâlea: 10 ore, 20 minute (timp final)

Încălțăminte: Inov8 Race Ultra 290 (excelenți ca aderență, ușori, m-am simțit bine cu ei, nu m-au ros, fără nicio unghie neagră).

Alimente: am pornit de la start cu 1 litru de apă cu izotonic, am mai băut apă de la check-point, de la un izvor din văioaga Caprei, precum și din lacul Călțun. Am consumat 4 geluri, 5 batoane, 2 fiole de magneziu,un activator și câteva tablete de magneziu, toate de la Isostar. 

Nu am folosit bețe de trekking, probabil mi-ar fi fost utile în unele zone, dar m-ar fi încurcat în zona lanțurilor și a cablurilor.

Foto: Ovidiu Matiu

     Mi-a plăcut 2x2, vreau să revin pentru un timp mai bun, cu atenție sporită pentru hidratare și un antrenament specific Făgărașului.

Provocarea MPC

      Maratonul Pietrei Craiului (pe scurt, MPC) este una dintre cele mai căutate competiții de alergare montană din țară, fiind programată de fel în primul weekend al lunii octombrie.      

     Aproape 800 de alergători s-au înscris în acest an, dornici de a juca hora în jurul Pietrei Craiului. Încă de luni-marți din săptămâna MPC, prognozele meteo nu arătau o vreme prielnică alergării: frig, ploaie, iar la altitudini mari un strat consistent de zăpadă. Și cum de la o vreme încoace, prognozele se adeveresc, organizatorii au decis în ultima clipă modificarea traseului, precum și un echipament obligatoriu suplimentar. La cât a plouat în acest weekend, toți alergătorii ar trebui să ne mutăm în Africa pentru a săpa câteva fântâni!

Vineri în Zărnești

     Sâmbătă dimineața la ora 9.20, pe o ploaie măruntă și rece, s-a dat startul MPC, după ce în prealabil am fost verificați la echipament. Ca de obicei, nu sunt inspirat și iau startul cam din spate. Se pleacă tare, am început să depășesc pentru a nu prinde poteca blocată la intrare pe valea Crăpăturii. Cu toate acestea, tot erau vreo 100 de persoane în fața mea.

La start alături de Dana Vodă

      Pe urcare am un ritm acceptabil, trecem în șir indian printr-o pădure de foioase apoi pe un grohotiș alunecos. Dincolo de jumătatea văii suntem înconjurați de zăpada căzută de vineri noaptea. Ploaia s-a transformat în ninsoare. Ies în șaua Crăpăturii, de aici se aleargă bine către cabana Curmătura - primul checkpoint de pe traseu. Traversând poiana Zănoaga, intru în pădure și pe o potecă alunecoasă dau la vale către fântâna lui Botorog. Plouă, plouă din nou! 

Foto:Mihaela Pavel

     Urmează o porțiune clasică a MPC-ului către Măgura - casa Folea - șaua Joaca - la Table, ultima porțiune fiind acoperită cu zăpadă proaspăt cernută. 

Foto: Maramontsport

      La Table, checkpoint-ul este animat de numeroși voluntari, dornici să ajute concurenții. Ce bun ar fi fost un ceai cald, dar nu-i bai, mergem înainte! De aici, urmează o buclă de 6 km către poiana Grind cu revenire la Table. Pierd câteva minute pentru a-mi schimba bluza jilavă cu una uscată, iau mănușile groase și pornesc în alergare pentru a nu mă lua frigul. Cred că organizatorii nu au fost inspirați cu introducerea acestei bucle în traseu, mai ales că nu au fost făcute înregistrări și nici indicațiile primite nu au fost clare, alergătorii întâlnindu-se pe buclă venind din ambele direcții. Pe această buclă nu a existat punct de control, așadar pe ceasuri vor apărea diferențe de kilometraj. Revenit în checkpoint-ul de la Table, observ câțiva alergători înveliți în foițele de supraviețuire. Frigul și lapovița s-au întețit.

      Motivat de cele văzute, nu mai e de stat aici și încep alergarea către poiana Mărtoiu. Se coboară pe valea Mărtoiului, apoi se urcă pe piciorul Ciocracului spre Padinile Frumoase.  Faptul că nu m-am putut alimenta suficient pe parcursul cursei s-a observat pe această urcare dificilă din cauza stratului gros de zăpadă. Batoanele au înghețat, iar gelurile nu le puteam folosi. Am înaintat greu, fiind depășit de câțiva alergători. Senzația mea este că această urcare a fost mai epuizantă decât clasicul către refugiul Diana. Ajuns în poiană, se coboară către cabana Curmătura, la început o potecă abruptă plină cu zăpadă, urmată de  un derdeluș pe grohotiș și la final un forestier ce duce către cabana Curmătura. Lucian Clinciu este în zonă, ne încurajează, atent fiind la securitatea participanților.

Foto: Tedy Toader

     La intersecția de trasee din vecinătatea cabanei, voluntarii notează numerele și ne invită fie la cabană pentru revenire, fie să dăm la vale către Prăpăstiile Zărneștilor pe poteca turistică marcată cu bandă albastră, eu alegând cea de-a doua variantă. Această porțiune de traseu mi-a readus bucuria alergării, desumflat fiind de ultima urcare. În Prăpăstii, aflu de la voluntari că mai sunt încă 7 km până la finiș, ce îî străbat nesperat de bine. Din grabă, încurc străzile și ies către finiș pe celălalt sens de alergare, spectatorii îmi fac semn și revin pe trasa de finiș. Ceaiul fierbinte primit la final plus plăcinta cu mere au fost bestiale!

Gata și MPC-ul!

      A fost o ediție interesantă, cu un traseu nou, cam lung pentru condițiile meteo existente (45 de km și 2500 m diferență de nivel). Mi-a plăcut provocarea din acest an, cu siguranță experiența câștigată îmi va fi de ajutor pentru alergările următoare. Cu toții am avut ceva de învățat de la MPC: organizatorii, voluntarii și mai ales, alergătorii. Important e să devenim mai responsabili în tot ceea ce facem! Cert este că organizatorii și voluntarii s-au străduit pe cât posibil să ofere siguranță pe traseu participanților, iar participanții și-au atins/depășit limitele.

La Pensiunea Doi Crai, am fost așteptați de gazde cu ceai fierbinte, lămâie și medicamente

     Pentru statistică: am terminat alergarea în 6 ore și 25 de minute (nu sunt sigur pentru că am oprit ceasul la minute bune după finiș). Clasamentul final încă nu a apărut pe site-ul competiției.

    Adăugare: Azi pe 7 ianuarie, a apărut clasamentul general, remarcând că am terminat pe locul 89 în clasamentul masculin, locul 42 la categoria 30-39 ani.